De An bun

Ei, bine, dragilor, trecura si sarbatorile cele scaldate in maioneze, frisca si alte delicatese nerecomandate siluetei si reveni fiecare pe la muncile sale, cu un strat mai gros pe solduri si cu un buzunar mai subtirel.
Cum a fost anul meu ? Destul de prost…slab…lesinat, ca sa fiu cat mai exacta. A fost o criza din toate punctele de vedere ale existentei mele. Un an cu oportunitati extrem de subtiri si in mare parte esuate, un an al descoperirilor triste, un an al indoielilor si al sperantelor naruite. Destul de patetic, ce pot sa zic…Am incheiat anul uitandu-ma in gol, intrebandu-ma care mi-e drumul in viitorul apropiat, si care e sageata care imi arata MIE spre inainte.
Cu aceste ganduri mi-am intampinat eu sarbatorile, chiar daca mi-am agatat de buze zambetul de duminica si mi-am luat tinuta vesela de familie.
Desi nu prea asteptate, sarbatorile au trecut peste mine cu mai multa caldura decat as fi crezut, cu un aer de optimism pe care altfel l-as fi putut considera patologic, date fiind realitatile inconjuratoare crude, si fara sa fi sperat vreodata la asta, au reusit sa-mi repuna un pic pe picioare propriul self estime.
Am incheiat anul cu oameni buni langa mine, cu oameni buni in gandurile mele, cu veselie si iubire, bucurandu-ma aproape isteric ca tot acest an ramane in sfarsit in urma.
Am inceput anul, aproape simultan, as putea zice, cu sentimente similare, doar ceva mai obosita, caci orele se mutau tot mai mult spre dimineata.
Am inceput anul cu lucruri frumoase, momentele bune au continuat cateva zile si dupa seara Revelionului, asa ca am putut reveni la viata reala cu forte proaspete, cu amintiri noi si ganduri ceva mai optimiste.
Ioana mea a auzit ca in noaptea de Anul Nou trebuie sa-ti pui o dorinta. Mi-a spus ca dorinta ei este ca nimeni din cei dragi ei sa nu moara niciodata. Insa, pentru ca a ratat in acest an aceasta oportunitate magica, mi-a marturisit ca o va incerca la anul. Sper sa nu afle prea curand ca magiile au cam disparut…
Dar, daca ar fi sa cred si eu, mi-as dori sa las in urma fara resentimente tot ce a fost cenusiu in acest an, sa pot sa ignor intrebarile la care nu am gasit raspuns, si, mai ales, sa pot sa inlocuiesc golurile din suflet cu ceva, vorba cantecului, “mai trainic si mai frumos”.
Cum, insa, mi-am ratat si eu ocazia de a-mi transmite dorinta la miezul noptii de Anul Nou, cred ca va mai trebui sa astept pana sa ma pot astepta sa se implineasca.
Adevarul e ca ma sperie acest an, ma sperie pentru toate provocarile pe care pare sa le aduca, si cred ca nu mi-ar strica un pic de magie, sau, ma rog, de energie pozitiva ceva, ca tot e un subiect in voga zilele astea.
Pana revin cu ganduri ceva mai terestre, va las sa va aruncati un ochi critic si peste ce am mai produs eu la final de an, si incercati sa fiti toleranti cu virgulele si alte greseli “tehnice” care, credeti-ma pe cuvant, nu imi apartin.
Click : Adevarul de Neamt

Va sarut si va doresc un an mai bun.