Sus în deal la primărie/ Tra, la, la, la/ Este-o mare bălărie/ Tra-la-la-la

Am văzut într-o zi, în timp ce zapam după un film mai pe gustul meu (cam asa arată una din scenele mele favorite – paranteză: dă click pe cuvântul marcat cu altă culoare şi deschide în fereastră nouă ), o emisiune care se chema Aruncati din tren. Nu m-as fi oprit să o urmăresc daca nu as fi zarit printre protagonistii ei pe una din fostele mele colege de clasă din liceu, actuala Giulia, sau Julia, fostă Exotic, fostă Iuliana, fostă Chelaru…
Scenariul emisiunii e destul de clasic, nişte vedete se apucă de strâns bani pentru diferite cazuri sociale, un fel de Dansez pentru tine în varianta Muncesc pentru tine. sau mai exact Sunt penibil pentru tine. Trecând peste faptul că sumele strânse sunt destul de mici, undeva în jurul a 100 milioane lei şi chiar mai puţin, şi că vedetele respective ar fi avut cu siguranţă posibilitatea de a le susţine din propriul buzunar, emisiunea ne arată cum vedetele prestează diverse munci pentru a primi bani şi a sprijini cazurile respective. Ca să revenim la vedeta noastră, ea a fost “aruncată din tren”, ce “coincidenţă”, tocmai la Piatra-Neamţ. Bun, şi pe unde credeţi că ajunge să presteze ? Pe la toate instituţiile puternic marcate cu oranjul pd-l-istic: Primar, apoi şeful Consiliului Judeţean, Vasile Pruteanu, Parking SA, la care Primăria este acţionar principal, Trezorerie, şi nu în ultimul rând echipa de fotbal, răsfăţata bugetului local, FC Ceahlăul. Muncile prestate de celebra Iuliana au fost din cele mai împovărătoare: să dea cu picioruşul într-o mingiucă de fotbal, simulând o miuţă cu jucătorii FC Ceahlăul (noroc că nu a fost şi primarul de faţă să ceară repede câteva “pinaltiuri”), să bată un contract la calculator, să cânte o strofă dintr-un cântecel, să facă curăţenie într-o cameră şi să golească un portbagaj. Pentru fiecare din aceste eforturi a primit sume începând de la 300 lei şi până la 1000 lei, chiar peste. Mie chiar mi-a plăcut emisiunea şi caracterul ei moralizator.
Pentru că în urma vizionării ei, copiii mei au tras următoarele învăţăminte:
1. Salariul pe o zi pentru un job foarte puţin solicitant este în jur de 100 milioane lei.
2. La primărie şi la consiliul judeţean sunt doi neni care dau mulţi bani celor care le cântă un cântecel.
3. Ar fi trebuit să se înscrie de vreo trei ani în echipa de fotbal locală pentru că ei ştiu mai bine să lovească mingea.
4. E cazul să-şi facă mai des curăţenie în cameră căci serviciile de acest tip se plătesc foarte scump.
5. “Mami, voi de ce nu vă duceţi să munciţi acolo ?”

PS. Între timp, proiectul ACS despre care vorbeam, cel finanţat de Primărie se urneşte şi el cu paşi mărunţi. Fiind în căutare de furnizori de echipamente sportive (pentru a asigura premiile), am fost (la figurat) alungată cu pietre cand auzeau că e vorba să aştepte banii de la Primărie. Când în sfârşit am găsit pe cineva dispus să-mi furnizeze marfa şi să-şi primească banii la o lună, m-am dus şi eu să mă interesez cam cât ar putea dura decontarea facturilor de la bugetul local.
Răspunsul a fost năucitor: “Pai…durează….pot să vă spun că avem încă nedecontate proiecte din anul trecut fiscal !!!”
Aşa că vreau, nu vreau, parcă mă văd făcând serenade pe la birourile Primăriei. Anul viitor mă duc să cer finanţare şi de la Consiliul Judeţean, că şi acolo am văzut că se plăteşte bine la strofa de cântare.

Iată şi o melodie pe care aş putea să exersez.
Oare aş avea succes ?