Contextul e cam aşa: începând cu decembrie 2005 activităţile nonprofit de interes general pot să primească, potrivit legii 350, finanţări din fonduri publice. Ideea nu este că până la acel moment nu se putea întâmpla acest lucru, din contră, erau ong-uri care primeau fonduri serioase de la consilii locale, judeţene, etc., însă toate acestea se întâmplau după criterii destul de discutabile şi adesea într-o discreţie absolută.
Cum ar veni, erau activităţi şi organizaţii care erau favorizate, de cele mai multe ori pe criterii de înrudiri, cumetrii şi prietenii sincere cu aleşii locali sau judeţeni. Aşa stând lucrurile, ani de zile ONG-urile s-au tot coalizat şi au tot bătut la uşile legiuitorului, doar doar vor obliga instituţiile publice să abordeze mai atent, mai corect, şi mai transparent finanţarea activităţilor non profit.
Într-un final, sătui de presiunile activiştilor ong, iaca se naşte cu mare trudă şi multdorita reglementare, celebra lege 350. Toată lumea a sărit în sus frenetică, ong-urile s-au pupat pe gură, activiştii au trimis mass-uri de felicitare, ce mai, era o mare sărbătoare în sector. Firesc, de altfel, căci legea chiar suna bine şi părea că pune mare rânduire în treburile neorânduite ale finanţărilor din bugetele publice.
În linii mari, legea spunea că finanţările din fondurile publice trebuie să se acorde în mod obiectiv şi transparent. Adică, fondurile trebuie prevăzute de către instituţiile publice într-un program anual care se publică în Monitorul Oficial, iar acordarea lor se face în urma unei selecţii publice, pe criterii de calitate, eficacite, egalitate de şanse, bla bla.
În traducere, să se organizeze concurs de proiecte. Ca la orice finanţator: se anunţă programul, se publică ghidul solicitantului, se depun cererile de finanţare şi restul de documentaţii până la o dată limită şi apoi se evaluează proiectele şi se anunţă căştigătorii.
Frumos, nu ? Negru pe alb, lucrurile păreau a fi fost descurcate şi nu ar mai fi încăput loc de comentarii şi suspiciuni. Faptic, însă, iată ce se întâmplă.
Luăm exemplul anului 2009, un an pe care toată omenirea îl defineşte cu un singur cuvânt: CRIZĂ. Nu e nevoie să detaliem, am simţit cu toţii provocările acestui an şi cu siguranţă mulţi dintre noi au avut de suferit de pe urma lor. După îndelungi tergiversări şi discuţii de la nivelul cel mai înalt legate de aprobarea bugetului pe acest an, iată că se decide în cele din urmă bugetul la nivelul fiecărei comunităţi şi în luna aprilie se lansează şi Programul anual pentru acordarea de finanţări nerambursabile de la bugetul local al municipiului Piatra Neamţ, pentru activităţi nonprofit de interes general, aferent anului 2009.
Pe scurt, iată prezentarea acestuia:
Sunt 5 domenii de finanţare, fiecare cu sumele sale, aprobate la nivelul consiliului local:
1. Cultură = 500.000 lei
2. Social = 15.000 lei
3. Educaţie civică = 15.000 lei
4. Protecţia mediului = 15.000 lei
5. Sport = 780.000 lei

La o primă privire ne şochează discrepanţa între sumele puse la dispoziţie pentru diferitele domenii, faptul că într-un an care impune atât de mari provocări la nivel social se acordă suma de 150 milioane lei vechi şi grei proiectelor din domeniul social şi de 52 de ori mai multe fonduri activităţilor din domeniul sportului. Eu, personal, sunt foarte curioasă privitor la fundamentarea acestei distribuiri a fondurilor din bugetul local, şi la fel de curioasă sunt şi în ceea ce priveşte evaluarea proiectelor depuse, căci şi lista câştigătorilor se dovedeşte a fi o lectură extrem de interesantă.
Pe situl primăriei, textul hotărârii de consiliu prin care se aprobă lista proiectelor finanţate începe aşa: “Văzând nota de fundamentare înregistrată sub numărul 22501 din 26.05.2009 prin care Primarul Municipiului -dl. Gheorghe Ştefan propune aprobarea proiectelor cu finanţare nerambursabilă”. Deci, domnul Primar a prezentat o notă de fundamentare prin care (probabil) explică de ce propune aprobarea acestor proiecte. Nota de fundamentare nu este publicată, deci nu putem povesti despre textul acesteia.
Dar surprizele abia acum încep:
Din lista proiectelor aprobate spre finanţare, sumele propuse pentru sport depăşesc orice aşteptare: un total de 1.808.000 lei !!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Aproape 2 milioane lei noi din bugetul local pentru sport ! De 120 ori mai mult decât programele sociale ! Şi de aproape două ori şi jumătate mai mult decât suma prevăzută şi publicată în Monitorul Oficial !
Întrebând la Primărie am aflat că această modificare a bugetului alocat a fost posibilă datorită unei rectificări bugetare, justificată de numărul mare de proiecte depuse…
Nu-i aşa că sună într-un anume fel ? NU-i aşa că pare uşor exagerat să aloci o sumă atât de mare pentru a finanţa TOATE proiectele de la sport şi să “tai” de la finanţare unele proiecte din alte domenii precum cultură, social, iar altora să le ajustezi drastic bugetul ? Păi, domnule Primar, eu zic că şade ruşinică. Eu înţeleg că poate Dumnezeul Sportului are o slăbiciune pentru Municipiul Piatra-Neamţ şi de aceea s-a gândit că e necesar să îi acorde o felie generoasă din bugetul local, dar, totuşi, nu e chiar cam mult ?
Să nu înţelegeţi că spun aşa doar din invidie, pentru că proiectul meu a primit doar 5000 de lei din cei 13.000 solicitaţi, dar întreb şi eu aşa, ca tot ong-istul care s-a extaziat când a apărut legea 350, chiar nu se putea altfel ? Să fie doar o coincidenţă faptul că vorbim de fonduri alocate unui club pe care (conform cv-ului de pe pagina Primăriei) îl finanţează şi al cărui preşedinte de onoare este însuşi primarul ?
Închei amintindu-mi o discuţie avută cu un coleg dintr-un ong care administrează un centru pentru tinerii care au ieşit din centrele de plasament, un centru creat în locul unui bloc de locuinţe dezafectat şi care asigură găzduire şi servicii de sprijin celor care ies din centrele de plasament. Îmi povestea foarte supărat că asocaţia nu mai poate face faţă cheltuielilor de întreţinere ale acestui centru şi că nu reuşeşte să obţină finanţare de nicăieri de la autorităţile publice locale (care, pe de altă parte, îi trimit cazuri spre asistare), fiind dispus să transfere acest centru celui care ar putea să-l preia, în condiţiile în care asociaţia înregistrează lună de lună restanţe la toate utilităţile: apă, gaz, etc. Utilităţi de care are nevoie pentru a asigura găzduire tinerilor fără adăpost, tineri peste 18 ani, ieşiti din instituţiile de protecţie a copilului.
50 milioane pe lună în lei vechi este numai factura la gaz a centrului, Domnule Primar, 5000 de lei uşori şi noi, adică fix o treime din cât aţi acordat pentru tot anul programelor sociale din Municipiul Piatra-Neamţ, şi mai puţin de 1% din cât aţi asigurat din bugetul local echipei al cărei preşedinte de onoare sunteţi.
Dar, desigur, nu puteţi să le faceţi pe toate, Domnule Primar, copiii aceştia oricum nu prea au nici un viitor, dorm pe stradă, strică imaginea oraşului, sperie turiştii când se leagănă în faţa supermarketului, şi mai şi put, haideţi să nu ne mai necăjim gândindu-ne la ei, şi mai bine să fim optimişti şi să credem în steaua norocoasă a fotbalului nemţean. Hai, Ceahlăul !