Asadar, in sfarsit impreuna. Imi imaginez ca in cazul in care nu ai aterizat pe blogul meu din intamplare sau dintr-o eroare – moment in care imi pare sincer rau pentru tine si pentru dezamagirea de a fi ratat atatea amanunte delicioase despre mine - atunci ai intrat aici in cunostinta de cauza, deci nu cred ca e cazul sa ne formalizam cu prea multe introduceri.

Si daca tot esti aici lasa-ma sa-ti explic in cate cuvinte voi putea ce caut eu pe blogul meu, un mic eseu despre gandurile si simtirile femeii de 33 de ani, o mica mostra de intelepciune autentic moldoveneasca si de umor – sper eu – de la mama lui si din vecinatatea bojdeucii lui Creanga.

Ca bonus, pentru ca ai avut asa initiativa curajoasa sa ma vizitezi, am sa-ti destainui singurul secret pe care l-ai putea gasi aici: si anume acela ca pe aici nu vei gasi de fapt nici un secret…deci, ca sa nu avem vorbe la proces, tot ce ai citit pe tagline – randul acela de sub denumirea blogului meu “Blogui-m-as si n-am cui” – e doar marketing.

So, sunt aici pentru ca din cand in cand ma mananca palmele sa scriu, si iar sa scriu, si apoi vreau sa ma recitesc, si dupa ce ma recitesc sunt incantata de cat am fost de sclipitoare si ma recitesc iar, si tot asa, de vreo cateva ori, pana cand realizez ca universul acesta nu ar trebui privat de asemenea tezaur si ca ar fi un gest de mare egoism sa nu impartasesc si omenirii din fluviul de genialitate care irumpe sistematic din mintea mea.

A, si apropo (paranteza pentru jurnalistii care ma citeaza deja in articolul despre mine)… am avut asta de pe vremea adolescentei si chiar preadolescentei mele, cand eram suficient de timida si inhibata incat sa nu reusesc sa-mi comunic cu voce tare gandurile si simtirile acelor vremi. Putinii prieteni pe care ii numaram aflau toate aceste lucruri despre mine citind in jurnalul meu – pus la dispozitie chiar de mine – iar eu asteptam cuminte si rozandu-mi unghiile (ei bine, da, am facut-o si pe asta!) reactiile si comentariile lor.  Cred ca la vremea aceea eram si eu un mic “emo” – daca am inteles eu bine definitia acestui curent contemporan, simtindu-ma asa de speciala in trairile mele imaginare (in mare parte suferinte provocate de diverse evenimente planetare, cataclisme, razboaie, descoperirea HIV, rapirea fiicei Rominei Power si a lui Albano, etc.) si totusi ocolita de cercurile de adolescenti, mai putin sensibili la soarta omenirii, dar mai atenti la propriile distractii.  Pe vremea aceea nu aveam decat 2-3 amici, destul de contrariati sau plictisiti de marile mele dileme existentiale, un caiet studentesc drept jurnal si lecturile constante din Emil Cioran care nu faceau decat sa ma trimita in neagra meditatie asupra nimicnicei si inutilitatii fiiintei umane, si mai ales a celei de sex feminin.

Intre timp, gandurile mele s-au mai inseninat, amicii mei s-au rarefiat pana la a se fi schimbat cu altii mai proaspeti, iar gratie televiziunii prin cablu si filmelor precum Dallas, Tanar si nelinistit si altele de gen am inceput sa-mi mai diversific si eu opiniile asupra indeletnicirilor si menirii fiintei umane. 

Ce a ramas insa a fost pofta de a scrie, o pofta aproape fiziologica, care uneori ma subjuga intr-atat incat ma trimitea in fata colii de hartie si ma siluia acolo, rand cu rand, pana cand ma lasa istovita, stoarsa de idei si de ganduri.

Din fericire pentru toti, intre timp a aparut internetul si coala mea de hartie a devenit email, fereastra de chat sau, in cazul de fata, blog, pe care, dragii mei prieteni, actuali sau aspiranti, vi-l pun la dispozitie cu toata inima, in aceeasi pornire exhibitionista de a ma goli celorlalti de navalirea de idei, cugetari si filozofii de viata, care ma zgandaresc cand si cand.    

Profit de tristetea post-coitum a poftei mele de scris si Inchei avertizandu-va ca daca nu ati inteles unde a fost umor si exagerare si unde realitate pura si sincera, sa nu va arati dezamagiti ca nu va veti gasi comentariile publicate. Asta asa, ca sa va/imi dovedesc ca sunt femeia alpha a blogului meu si ca la blogul meu se joaca doar cei care ii stapanesc regulile.

Oricine ati fi, va salut, vizitatori si poate ne revedem.